În cerul mort
din lăuntrul meu,
care se mai zbate
între stomac și
vertebrele
încovoiate de
negrul
săruturilor de
septembrie,
crește o femeie în
haine de
unghii scoase
printre niște
gîturi
care nu știu să
spună nimic
și tot o proastă de
cartier
o văd pe sora
celei mai bune
prietene
și dacă cineva
mi-ar spune
să mănînc
7 pui fripți
și Te văd
îngenuncheat
la înmormîntarea mea,
să știi că cele 10
kg
pe care moartea nu mi le poate duce,
or să mai
aștepte...
tu ești durerea mea
legendă
și dacă sunt la
dietă
de 49 de zile,
mi-e o foame de
tine
ca de o bucată de
pîine
înmuiată în sosul
unei mirese
moartă de anorexie...
nu toți boschetarii
au adresă,
dar pentru o gură
de „tine”
eu sărut
fiecare centimetru
din cimitirul de
bătrîni
doar să te am,
doar să te văd,
doar să te gust...
