четверг, 15 ноября 2012 г.

Cum să trăieşti dintr-o moarte


Dacă ar fi să pot muri
aş alege s-o fac chiar azi…
acum cînd am aflat
cum e să te naşti cu 1,73 m
şi să te îmbraci conştiincios
cu fericirea ta,
în fiecare după-amiază trăită,
de unde
bănuţii de ciocolată
din ochi
mănîncă peşte sărat
şi mi-e o frică
de fericire
ca de o buburuză
rănită la picior
cu mîinile întinse după carne.

Să ştiu viaţa
a fost cel mai ud drum
pe care l-am încălţat vreodată
şi doar după care
poţi da serile pneumatice
de ciocolată.
pe cartofi prăjiţi,
din care nu ia
nici măcar unica mea moarte,
care face zilnic 2-3 ore la sală
şi mănîncă kiwi
pentru a deveni din nou o domnişoară
după cele 15 naşteri
pe care mi le-a făcut.

воскресенье, 14 октября 2012 г.

Apocalipsă întîrzîiată de existenţă



Scriu toamna cu mănuşile
ochilor mei
de mînă
şi adulmec în mirosul mâinii “Lui”,
ce  îmi lipseşte ca o moarte
încununată pe  pieptul meu-
care ca o carte de vizită
a unei nebune-
proaspăt născute,
cerşeşte sărutări de unică folosinţă,
sau măcar picioare aruncate în fruntea cîinilor vagabonzi-
uimiţi de greutatea
cartofilor,
care rup rochiile în nouă
şi te contaminează cu aer îmbîcsit cu suc de lămîie.

Vezi singur drumul de dincolo
al mijlocului apocaliptic
care scuipă în gura mea,
şi prin care trec
turme de singurătăţi neîmplinite,
ori ai nevoie de ghid
cu tarife de două ori mai ridicate
dar cu
mii de degete sub picioare,
care nu te lasă să tacă
şi de asta nu poţi muri
fără să spui că iubeşti?

среда, 10 октября 2012 г.

O miercure flămîndă de cacao


Uneori ceea ce înseamnă să mori
eşti însăşi tu,
cu toate lumile tale
şi toate fotografiile
care te rup în bucăţi de singurătate,
atunci cînd
mîinile tale
atîrnă ca doua coşuri de gunoi folosite
şi inima îţi merge ca un abur în urma depărtărilor
cu care nu vrei să faci viaţă
şi eşti mort
în braţele cuiva,
împreună cu toţi ochii şi toate dorurile flămînde din tine,
lacrimile nu pot mînca ciocolată
precum nici tu nu poţi mînca atîtea
sîmbete cu calorii.

Drumurile voastre rămîn
doar drumuri
şi nu merită să-ţi faci
spatele să meargă drept
cînd tu însăţi nu eşti nici pe departe
vie,
toată ziua ta
digerînd covrigi cu susan
şi corpuri lihnite de dragoste,
care de la un timp
te închid sub toate uşile lumii
şi te găsesc  tot mort
şi tot cu gura plină de nuci de cacao.

пятница, 28 сентября 2012 г.

Întâlniri mondene


Îmi fac eşirile uniform
cu picioare sfărîmate de drumuri
şi suflete prinse de urechi,
din care nu ies toamne
şi mîinile nu cer papuci de casă,
pe care să îi cureţi
la picioarele unui scaun temporar,
cu care merg serile,
în timp ce alţii
fac pe oneştii cu muncitorii de maşini
în spate
şi dacă zîmbete s-ar plăti cu grăsime
mi s-ar usca  oasele de vînt
la întrebarea :”Cum te îmbraci cînd mori?”

среда, 26 сентября 2012 г.

Comerţ cu spaţii


Dimineţile vin ca nişte maşini
pe care nu le aşteaptă nimeni,
dar care scot lacrimile
cu braţul,
ca nişte jucării neuniforme
în tîrguri de caritate,
unde vin şi pleacă suflete,
cu un tramvai
de braţe încolăcite,
în care saluturile
sună ca nişte bănuţi
şi frunzele ţi se zbat
sub inimi,
de unde
oamenii
scot cărbune.

Nu-i aşa că
nu ţi-ai imaginat
niciodată  cum e să fii milionar
de suflete din care să faci
cuptoare pentru fier
şi într-un sfîrşit să rămîi
un bătrîn
cu buzunarul plin de lumînări,
din care noaptea
vine ca o uşuratică
şi tu n-ai
bănuţi nici măcar pentru o pâine?

суббота, 15 сентября 2012 г.

Poem legat la gură


Nu ţi-am auzit niciodată
palmele tale urcînd
cu umerii de genţi ieftine,
pe scările fară cuie
pe care de fapt
le vorbeai pe din spate
şi preferai să colecţionezi
ceai decît să
frecventezi supeuri străine.

Îţi suspectam eşirile
care se decojeau
de pielea mea
ca cojile de portocale
de pe paharul cu
şampanie proastă,
care îţi clătina
mătăsurile
şi te întîlnea
ca pe o femeie uşoară.

Poate atunci cînd
te-am văzut întrebînd trecătorii
unde poţi găsi lame
de cuţite în gîturi
străine,
trebuia să
te îmbăt cu coktailu-ri
din sânge de
iepuri,
să vezi şi tu cum
arată
o săptămînă
cu genunchii
umflaţi de plîns.

воскресенье, 12 августа 2012 г.

...de pe mare


Vagabonzii de lux
şi-au zburat picioarele stîngi
printre umere
şi îşi îmbracă ţestoasele
în copaci cu pancreasul fiert
peste care marea
este un sîmbure
cu mai multe eşiri la apă
şi cu cîteva
răni în plus.

Duminicile răsuflă  greu
în apele de chinuri
aşternute cu muştar
şi cu femur obosit
de alergat
prin corpuri străine
cu care dimineaţa
trebuie sa vîndă
foi de ardezie
între pereţii
lăzilor de pe litoral.

воскресенье, 22 июля 2012 г.

Poem ANtagonic


Pe baza ochiului
lacrimile spală 
rufele încolţite
pentru o nouă serbare
a înfringerii
              congestionate
cu carpienele 
celei dintîi literă-
binecuvîntată şi sădită,
cu dispreţ uns,
în crăpăturile călcîiului
                           negru
de nisip pierit
cu ajutorul 
zborului de struţ,
pentru prima escapadă 
acolo unde funia-
oricît de albă ar fi,
îmbracă gîtul 
şi unghiile sunt pene 
în mirosurile uleioase 
de zbor copt
cu cîteva aluzii şterse
pe sticla cantinei
de cîrpa spălată
în ţărîna de după ploaie
şi cu aburul vînăt 
de sîmbătă reîncarnată.


Poţi stoarce un Olimp
                     de  Zei
la fel de uşor
ca şi cum ai stoarce
un grapefruit 
cu un cablu de electricitate
şi ţi-ai administra licoarea,
cu o seringă infectată,
în sînge- prin plămînii 
acostaţi de aer
cu care alţii nu vor
să mai asculte
la un sfîrşit de iulie?

воскресенье, 24 июня 2012 г.

Poem de iunie

Vara îmi încep
a cîntări mădularele
                   crăpate de lumină
şi mestec carpienele însetate
în uterul zoofag al amiezii de pădure.


Cu pielea scuturată
de picăturile verdelui,
îmi coagulez
citoplasma fericirii
în vîrfurile neatinse de libertate
şi refac
fiecare atom de speranţă-
părăsit de veşnicia putrezită în căldură.


Respiraţiile înăbuşite
                         ale cerului
îmi redau
imitaţia perfectă a zborului-
încremenit
în apocalipsa trează şi incompletă
a fluturelui de iunie.


Îmi împăturesc propriul soare
şi cîntăresc aerul,
care trece prin mine
şi-mi zgîrîie începuturile-
obosite de astenia
                  creierului cariat de caniculă.


Cu mişcări fine şi regulate,
orizontul
îmi ajunge
pînă dincolo de os
şi reflexul răcorii
îmbracă ţesuturile în realitate.



суббота, 5 мая 2012 г.

Resemnare de aprilie

Aerul plin de suflete
stranuta cu tamiie si lalele-
imbulzite pe margini de pamint
trecut in nefiinta.

Ca o ploaie torentiala
glasurile de rugaciune
curg pe capetele mormintelor-
inalbite de ani si de licoarea varului stins.

Asemenea unei fantome,
imi ridic corpul neinsufletit
si-l imbulzesc
in doua morminte-
aglomerate si ele cu idei de
sicrie proaspete.

Mugurii flaminzi
cauta o muzica potrivita
si isi incep invitatiile la vals
pe care florile glazurate de cires
le accepta
cu doua batai acordate
in podeaua trainica si aplecata
peste lumina.

Fotografiile curg din uterul ochiului
pe cremenele fierbinti
si clocotite
care nu mai ajung
la fluiditate

Acasa,
peste capatiiul patului de scris
cafeaua transpirata,
sfirteca atomii
de temperatura
si scrie scrisori
de aprilie.

Imi caut numele
pe toate lespezile cimitirului,
dar oare poti
sa-i mai ceri identitatea
unui mort la sfirsit de primavara?








воскресенье, 29 апреля 2012 г.

Moldova


Cu  perfectă  imitaţie de strugure  şi spic  copt
Moldova îşi  aşează  dantela  basmalei  proaspete
pe  imaginea  veche 
a ţărilor articulate pe  hîrtie.

Plină  de  fagure  şi  busuioacă,
împrospătează  culorile  de non-sentimente
cu  iz  de  codri  şi  cîmpii  întrerupte
cu  orizonturi parfumate  de  primăvară.

Legănată  între  două  ape
şi  scutece  de ţărînă
închegată  cu rugăciune şi izvoare  de doine,
Moldova  toarce  fire  de  viaţă
prin  crăpăturile  corpului-dureros de bolnav
de pe continentul european.

Glazurate  cu  lapte  şi  verdeaţă,
cîmpiile  curăţă  cerul-
proaspăt  bătătorit
de aripioarele  înmuiate  în cîntec şi joc,
turnat  pe  pămînt  sfînt…
pămînt  frămîntat  cu aşteptare.

Ca o zînă  în castel de  cleştar,
cu  păru-i  de grîne
fluturînd  sub  livezi  de  buze coapte,
Moldova  ca  o melodie
curge  pe icoanele reci  şi amorţite
ale  istoriei  de  marmură.


Cu  un  trecut  amar  de  bogat 
renăscută  pe muchii  de  nădejdi  şi  victorii,
îmbibată  cu prezent  politic-arzător  şi  minuni  reînviate,
Moldova  îşi toarce  povestea  pe prispe de  ogoare,
unde  fiecare  izvor  e  un  cîntec
şi  fiecare  sat,o  scînteie  spre lumina  infinitului.

понедельник, 23 апреля 2012 г.

Contemporanitate


Scrisul  invizibil  îmi inundă  foaia
şi cerneala …
creşte  trandafiri negri
pe catifeaua mesei de scris.

Imaginaţia  face  găuri  în craniu,
de unde  es flori apocaliptice de cireş
în ipostaze de muguri.

Singele îşi ia bilet  tur-retur
spre  nordul  celulelor
şi ultima-i  preocupare îi sînt cadourile
dintre  care v-a alege  pînă la urmă
zahărul de stafide.

Şabloanele sînt  în  ambuteiaje
şi trag dupa ele cuvinte  blocate
care îşi fac  stopul
la semaforul din faţa
                            camerei de filmat.

Contemporanitatea  îşi  desface  covorul  roşu
şi rochiile asemenea  gîndurilor
se înneaca  în scrisul invizibil
din foaia  crescută
pe catifeaua  mesei  de scris.

среда, 22 февраля 2012 г.

Primavara de februarie

Primavara isi construieste 
                                       statia de oprire
dupa primul semafor de linga timp.




Zapada imi tace in fata
Si viorelele ma palmuiesc cu 
                                         taceri.


Timpul fura cantitatea poeziilor
care ar trebui scrise
lasind muzica sa adoarma mirosul.


Las marile sa-mi curga printre degete...
si nervii sa contureze
                               radicalele simtirii
cu ioni slabi de durere.


Sufletul e in deplasare spre stele...
cazare,drum si hrana -in pretul de pe anuntul 
publicat in piata centrala a mortilor.


Cintarele se rup 
de greutatea evenimentelor
si realitatea ma scuipa in fata incurajindu-ma .


Brate de flori matura strazile 
sarutindu-le genunchii 
prin care curge noroiul
                                   spinilor.


Trec drumuri prin mine
si-si croiesc cifre
din care pe urma ar putea alunge vinturi...

In asteptare de...inceputuri

Viata imi pune la picioare poezii
facind nebunia sa curga pe linga mine indiferenta
si nici macar sa nu se salute 
cu viitoarea prietena a mortii.

Versurile cresc prost,
cerneala din urechile curiozitatii se termina
lasind ca mostenire doar semnatura vaga
pe corneea ochiului caprui de cintec
Al timpului.

Altfel imi imaginam serile...
si o pata mai vie imi colora paradoxul.
Nu spre nemurire am incercat sa zbor
ci spre ingeri...

Nu viata,ci fericire am vrut...
curg riuri de deznadejde prin parul meu
si-l fac sa infloreasca 
asemeni intrigilor venite din sufletele placerii.

Nesiguranta imi face invitatie la vals
unde toate domnisoarele 
sint imbracate in rochii de viitor si profesii de flori
pe cind eu nu-l am la mine decit pe 
                                                  Molière.

Imi urasc diminetile si trezirile
in care picioarele grele de alergare
refuza sa se ridice
dupa calatorii lungi prin vise
                                necunoscute.

Tic-tacul face alinierea 
si sentimentele o iau la trap
incercind sa gaseasca o rima 
                              de primavara.

Literele imi inunda  
timplele murdare de somn si cintec,
curs in nestiinta din tractul digestiv 
                         al timpului.

Schimb foaia...
si impreuna cu ea se schimba ranile
de pe fata cindva curata si machiata
a doamnei incaltate in alb.

Fotografiile imi fac tangoul de amiaza
                                                 pe monitor 
si scarile o iau razna...
Femeia de servici scutura apa
si blocurile pline de moarte pling.