вторник, 31 декабря 2013 г.

La multi ani,viitori oameni a lui 2014!

De Craciun,toate drumurile duc acasa.Indiferent de destinatie,coordonatele geografice si de starea vremii,pasii tuturor inimilor se indreapta acolo unde infloreste in miezul iernii si al frigului -Sarbatoarea.
Cu minunea in suflet ,ca niste magi propavaduitori de lumina si dulceata,ai nostri parinti,impart zimbete,mere,colaci,gutui si banuti celora care duc din casa in casa vestea Nasterii lui Isus.E vremea cind fulgii fac nunti divine prin aer,prin suflete,prin cuvinte.E vremea cind sub fiecare fereastra se aud angelice glasuri de Leru-I ler si Florile Dalbe.E vremea cind aeru-i dalb de colinde si luminite colorate,sinonimele cintecelor ce rasuna in  fiecare curte.Drumurile prin care fluiera spiritul sarbatorilor,gem de zurgalai si traistute plutitoare.Ele reprezinta o intersectie de mirosuri si arome,venite din cele mai tainuite locuri ale gospodinelor,unde  se rumenesc covrigii,sarmalele  si cirnatii din micile si marile picioruse ale godacilor.
In unison cu trecerea copilariei noaste,anul vechi isi lasa binele si raul,frumosul si uritul,lacrima si zimbetul,rugaciunea si blestemul,si incepe o noua revelatie a noului si a viitorului.Bradul fiecarei odai ascunde sperante si povesti care spre dimineata devin realitate,o data cu zorii,o data cu Mos Craciun si cu gerul.In fiecare casa,astazi se naste Minunea.In noi,cu noi si prin noi Anul cel Nou va deveni istoria care va inscrie cele mai frumoase trairi si emotii,fapte si realizari.La multi ani, viitori oameni a lui 2014!

воскресенье, 29 декабря 2013 г.

Leru-i ler apocaliptic

[Ştii…?]
atunci cînd Dumnezeii noştri
s-au întîlnit
să discute
cine primul începe a  pune
bucăţile ronţăite de inimi
în noi,
fiecare umbră de carne pe care o primeam
o sărutam şi mi-o prindeam
de ochi…
poate de asta,
ori de cîte ori te văd,
îţi simt tăcerile
ca pe nişte mame
ce-şi  alaptează pruncii
sub zornetul
de dinţi,şi drumuri ,şi oameni -
ce trec pe lîngă urechile noastre.


Cu fiecare an,
fac din tine o jucărie de plus,
pe care în toată ziua
o dau în chirie
şi-i pregătesc cartofi
cu fructe de mare
pentru cînd vine acasă,
doar ca s-o  aud
cu sughiţuri de Leru-i ler
în  peretele   odăii
unde  scriu
şi primesc colindătorii…
[Pentru că nu ştiu să merg
fără ajutorul cerului,
care mă umple cu analgezice
şi-mi scoate bucăţi
de litere-
alerg  cu genunchii la gură
şi beau şampanie

cu pleoapele.]

четверг, 5 декабря 2013 г.

Recviem pentru profesori

A trai in luna octombrie fara a scri macar un rind despre profesori,inseamna a fi brutar si a coace cozonacii fara faina,a fi medic si a trata bolnavii  fara pastile,a fi bibliotecar intr-o biblioteca fara carti si a fi macelar care taie aer in loc de carne.De obicei despre profesori se vorbeste in ajunul Zilei mari,luminoase si asteptate de unii,zi obisnuita si neglijata de altii si zi insemnata cu toate moleculele sufletului, pentru mine-Ziua pedagogului!Eu cred ca a vorbi despre pedagogi este o binecuvintare,binevenita oriunde si oricind,chiar si cu citeva zile dupa aceasta mareata sarbatoare.De ziua mare si luminoasa a oamenilor care manuiesc cunostintele ca pe niste arme impotriva intunericului,fetita care invata acum independenta ca pe o poezie cu titlul "Singura in fata liceului",care  a avut pina anul trecut ca mame,bunici,medici,bucatarese,profesoare,psihologi - doamnele divine si ceresti,doamnele de suflet si pentru suflet,atit de indispensabile inimii si ratiunii ,si-a felicitat invatatoarele  Olimpului de acasa doar prin telefon,astazi gasindu-ma  departe de miinile atit de dragi si calde,miinilr care m-au sustinut,m-au indemnat si m-au ajutat mereu,miini datorita carora a vazut lumina zilei primea mea placheta de versuri "Cele 4 morti sau moartea insarcinata cu ciocolata",miin care iubesc precum respira si care stiu secretul vesniciei prin timp.De ziua profesorului mi-am trezit mama(Cornelia Rusu-profesoara de istorie , bunica Boldureanu Lidia-profesoara de matematica si Emilia Bizdiga-profesoara de biologie  din gimnaziul Tirnova),nu cu crizanteme care sa reflecte albul cretei ramase pe degetele lor de decenii semanate cu munca si daruire ,nu cu saruturi le-am acoperit crestetul usor fulguit de griji si intelepciune,ci cu un simplu sunet de telefon.De ziua profesorului proaspata liceana si fetita crescuta pe bancile scolii,fetita care a avut ca  jucarii :creta si hirtiia,nu papusile si trenuturile,fetita care a fost dadacita de doua profesoare-acasa si la scoala,a mers la ore,dar deja in alta institutie,daruind flori altor profesori,dar in gind numarind fiecare petala si trimitind-o pe aripi de dor acasa mamei si bunicilor -profesoarele mele de la scoala si de acasa,care chiar si acum cind parasindu-le ,continua sa-si faca constiincios munca,indeplinindu-si orele prin telefon.Liceul Teoretic Mihai Eminescu cu o atmosfera de basm si sarbatoare si-a ridicat aripile de ziua pedagogului,venerind intregul colectiv profesoral in frunte cu d-na director a acestui liceu(Natalia Cjocaru-director) care cu toata certitudinea poate fi numita mama tuturor elevilor din familia mare a institutiei,care alaturi de zina cea buna a liceului(Cosovan Eliza-director adjunct)  isi indeplinesc nu doar constiincios  functia dar si reusesc sa ocupe un loc aparte in inima fiecaruia dintre elevi.Inzestrate cu calitati organizatorice deosebite,calitati de profesoare si doamne distinse aceste fiinte divine au reusit sa formeze pentru fiecare din noi o a doua casa in cadrul acestei institutii,au reusit sa ne spulbere dulcea melancolie incoltita zi de zi de aroma aerului de acasa si au reusit a ne fermeca,a ne transforma dificilul inceput al perioadei liceale intr-o scena de poveste.Poezia cu titlul"Singura in fata liceului" din cartea :''Liceul Teoretic Mihai Eminescu",si-a parafrazat pe parcursul primelor saptamini de studiu intelesul,personificind echipa trainica,viguroasa si puternica de profesori intr-o echipa de prieteni intelepti, gata oricind sa faca impreuna cu tine primii pasi pe cararea anevoioasa a cunostintelor.Membrii familiei mari si unite a Liceului Teoretic Mihai Eminescu au reusit sa inlocuiasca radacinile trainice si viguroase crescute in Gimnaziul Tirnova,cu mladite sanatoase si puternice, care promit roade bogate,roade mustoase,dulci si gustoase ca cele care se odihnesc in hambarele  obosite de vara.In final chiar daca Ziua Pedagogului si-a incheiat povestea vreau inca o data sa-mi felicit mama,bunicile.Vreau sa multumesc si sa felicit  toti pedagogii-minune ai Gimnaziului Tirnova si a Liceului Teoretic Mihai Eminescu care pe linga faptul ca-si traiesc viata intre casa si bancile scolii,pe linga faptul ca-si construiesc  respiratia in  ritmul sunetului de clopotel,pe linga faptul ca sunt mereu ocupati cu extemporale,seminare,examene,isi impart minutele fiilor lor pe bani marunti petrecuti cu copii altora,mai gasesc o clipa de ragaz pentru a citi revistele si zimbesc la vederea unor cuvinte din inima,unor cuvinte pentru inima care declama si indeamna toti elevii:Haide-ti sa facem fiecare zi sa fie pentru Oamenii cu suflet de lumina-sarbatoare.Haideti sa iubim,sa traim si sa folosim timpul nostru pentru a deveni Oameni nu simple organisme pluricelulare.Haideti sa facem din fiecare zi traita de profesori  o rugaciune si s-o repetam pina cind altii in dreptul nostru nu-si vor ridica palaria zicind :''Buna ziua d-na invatatoare eu sint..."si doar atunci vom fi siguri ca ne-am indeplinit menirea pe acest picior de plai".

Valorile Nationale si spirituale ale Neamului Romanesc

A fi Roman inseamna ati trai viata pe manunchiul de tarina pe care ai scos primul tipat,pe care ai inchegat primii pasi si pe care Mama si Patria inseamna aceleasi sinonime,direct proportionale cu distanta dintre suflet,inima si grai.A fi Roman inseamna a cinta fara stinghereala:la cimp,la sarbatori,pe santiere,la meciuri,la simple partide de sah,sau olimpiezi internationale -Imnul de Stat.Oriunde si oricind cu respiratia miinii drepte inabusite pe fruntea inimii,demn,corect si intotdeauna cu pieptul inainte.Romanul si Imnul sunt una.A fi Roman inseamna  a batatori manunchiul de tarina pe care il primesti la nastere cu botezul celor doua calciie,vesnic flaminde de doina,dor,omenie si hora.A fi Roman inseamna a minca mamaliga tuturor timpurilor-sufletul zilei de vara si iarna,avind-o la dejun,prinz si cina si ridicindu-i rangul de-asupra bucatelor de suhsi,spaghetti si tot felul de fast-food-uri(nu pentru nu ar fi gustoase,ci pentru ca bunicii si strabunicii nostri au crescut cu aceasta  bucata de soare,mereu rasturnata pe masa,in suflete si in traiste,care i-a ridicat oameni:tarani simpli,invatatori,politicieni si Romani in marele sens al cuvintului).A fi Roman inseamna a te naste cu fire de busuioc si apa sfinta deasupra crestetului si a trai inteaga viata in ritmul unui filfiit sfint de aripioare in dreptul cerului,care invata albastrul ca pe o poezie si il ginguresc in limba mamei lor prin cintece divine-specifice cringurilor basarabene.A fi Roman inseamna a te naste cu Limba Romana in suflet,pe limba si pe brate,inseamna a-ti purta limba ranita de "ghimpii pe care a fost rastignita Basarabia" ca pe un copil infasurat in scutecele de albastru, galben si rosu,ogoindu-i lacrimile de dulceata,melodie si eternitate.A fi Roman inseamna a fi aici,acasa:Om,Patriot,Basarabean.Patriotismul nu este o notiune,patriotismul e o calitate genetica,care trece ca "printr- faza de osmoza de la popor la individ",o stare,o trasatura de caracter,o mostenire(mult mai trainica si valoroasa decit cele din conturile bancilor elvetiene sau americane).Patriotismul este un obicei,o saminta care se cultiva si se ingrijeste,o floare care doar ingrijita corect sloboade fructul si asigura dainuirea speciei.Patriotismul este apa care se toarna la radacina tuturor elevilor din Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" prin simple notiuni de demnitate,stoicitate,curaj si mindrie pentru tot ceea ce suntem si ceea ce facem.Marea familie a Liceului Teoretic "Mihai Eminescu"este locul in care sufletele in floare  se pregatesc sa dea rod,locul in care limba romana este cea obligatorie pentru toate activitatile extrascolare si organizatorice,locul in care Limba,Drapelul,Imnul si constiinta nationala este mereu proaspata,mereu in picioare si intotdeauna la datorie.Patriotismul in aceasta familie deosebita este la ordinea de zi:ora de ora aceasta trasatura este infiltrata subtil sensibil in sufletul fiecarui elev,servind ca subiect principal sau secundar al tuturor lectiilor "de suflet" petrecute in liceu.Fiecare parinte-profesor isi pune toate eforturile la constructia romanismului din inima elevilor folosind doar elemente sacre ale umanitatii:sinceritate,omenie,adevar si spiritualitate.Profesorii sunt izvoare de demnitate nationala si spirituala care ne alimenteaza constiintele si ideile pe cale de constructie,dar cei mai consacrati in acest domeniu sunt profesorii de educatia civica:Cosovan Eliza,Herghelegiu Nelea,Poiata Rita,Berliba Rodica...dascalii care dispun de aceasta doza de substanta necesara plaiului,care cultiva aceasta saminta si o fac sa dea roade marete ce s-au evidentiat mai ales in cadrul "Seminarului raional de educatia civica", unde valorile morale,nationale,spirituale,drepturile,responsabilitatile si calitatile fiecarui cetatean au mai fost accentuate o data,acum insa  intr-un mod mai special avind in spate la fiecare lectie"de suflet",profesorii de educatie civica din raion.Codul genetic a romanismului a fost cultivat cu fire de aur a existentei si provenientei  poporului roman:Tricolor,Adevar,Patrie,Alfabet,Limba si Inimi ce bat la unison.Deosebita a fost si activitatea extracurriculara:"Si firul de iarba isi are radacina sa"-in care conceptul de istorie,traditie si radacini a adus profesorii de educatie civica din raion "pina la lacrimi",cu "adinci fioruri" si exclamatii.Ideea de creatie,patriotism si radacini a fost tratata si in cadrul Prezentarii de carte:"Lacrimile romanilor basarabeni" de Radion Cucereanu,profesor emerit,membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova,originar din s.Ruseni,Edinet,a carui opera lasa fara cuvinte si comentarii si totusi citeva rinduri ale mele despre aceasta mareata -"Scriptura" se incheaga in urmatoarele rinduri:
"A fi basarabean,inseamna a ispasi pacatul de a te fi nascut.Sau poate mai adinc intr-un timp imemoriabil,pacatul nostru sau al altcuiva.Pacatul celora care au purtat decenii la rind insigna de albastru,galben si rosu-ca pe o a doua inima,geamana celei dintii.Pacatul celora care au ris si au plins pe marginea acestui picior de plai,pacatul "unui car cu boi,menit sa cutreiere ani la rind,botezul unui singur drumusor:dimineata din sat- in cimp,seara din cimp-acasa".A fi basarabean,inseamna pacatul nostru,al tuturor si mai ales pacatul lui Radion Cucereanu.Basarabeanul,originar din s.Ruseni,jud.Hotin de cindva,r-nul Edinet de astazi.Marele maestru,care ne-a inscris adinc si pentru totdeauna melodia acestei unghii luminate de pamint pe portativul incrustat cu lapte si miere si spalat cu durere a cartii:"Lacrimile romanilor basarabeni".O carte a noastra si despre noi-"Lacrimile romanilor basarabeni" este scriptura cu originalul in Limba Romana.Scriptura despre Limba Romana.Scriptura despre doina,dor si omenie,despre zimbet si lacrima,demnitate si traditie.Scriptura in istorie si despre istorie.Daca filozoful intre regi si regele intre filozofi Dimitrie Cantemir,a reusit sa ne invesniceasca existenta prin "Descrierea Moldovei",Grigore Ureche si Ion Neculce prin eternele istorii depanate in Letopisete,Radion Cucereanu ne-a facut debutul pe arena umanitatii cu Letopisetul-triologie,altarul careia reflecta:compedii,studii istorice,poeme,aduceri aminte si simple cuvinte ale romanilor despre romani."Lacrimile romanilor basarabeni"este o lacrima de istorie si adevar a poporului roman care curge pe trei obrazuri odata:3 volume despre bunatate,traditie,foamete,expansiune,Siberie,gheata,reforme si suflet,scrise de un singur suflet-crescut pe acest manunchi de tarina si strajuit de aceasta vesnica "horbotica albastra" deasupra capului,cu gindul insa mereu aici,pe meleagurile Edinetului.O carte pentru suflet si despre suflet.O carte despre obiceiuri,dureri,bucurii,literatura,istorie si suflet.O carte despre calvarul basarabenilor si drama Basarabiei.O carte a carei rezumat pot servi urmatoarele cuvinte : INTEROGATORIU ÎN FAŢA ISTORIEI

Numele: Basarabia!
Părinţi: Sunt fiică a României!
Bunici: Dacia Felix!
Rude: Surori gemene, Moldova şi Bucovina şi alte surori, Muntenia şi Transilvania;
Naşi: Basarab I, întemeitorul Ţării Româneşti şi Ştefan cel Mare şi Sfânt,
stăpânitorul cetăţilor de la Nistru;
Locul naşterii: Între Prut şi Nistru, de la Hotin şi până la Marea Neagră;
Data naşterii: Sunt urmaşă a Daciei, deci sunt aici din totdeauna!
Data condamnării: Mai 1812, când imperiul muscălesc m-a dezlipit
de la trupul mamei; 
Învinuirea: Grădina mea stătea în calea năvălitorilor;
Condiţii de detenţie: Legată-n lanţuri de robie, cu botniţă pe limba mamei;
Cum ai îndurat?... Privind spre Ceahlău... Prutul s-a umplut cu lacrimile mele!
Te-ai revoltat?... În 1918, când călăul era slăbit, am smuls lanţurile;
Şi-atunci?... Schimbându-se la faţă, din alb în roşu, în 1940 el m-a răpit din nou,
spunând că mă eliberează de sub jugul mamei mele;
Care ţi-e dorinţa?... Să revin la sânul mamei!

12 ianuarie 2012 A consemnat, grefier,
Paul-Mircea Iordache 


In "Lacrimile romanilor basarabeni" isi dau intilnirile valorile umane si nationale,merg pas la pas cu creativitatea:drama si comedia,realitatea si fictiunea,poezia si proza.O reuniune subtil sensibila a romanilor din toate timpurile:prezenta clasica si eleganta a lui M.Eminescu,respiratia calda ,purificata cu patriotism a lui Grigore Vieru,demnitatea nationala si spirituala a lui Adrian Paunescu,Toma Istrati,Vasile Romanciuc,Ion Hadirca,Petru Carare etc."Lacrimile romanilor basarabeni"este o carte de vizita a poporului roman,care demonstreaza inca o data doza larga de viitor si continuitate ce o stapinim,demonstreaza vocatia,talentul si dovada certa ca"Vesnicia s-a nascut la sat".Vesnicia traieste pe acest picior de plai.Vesnicia traieste prin Radion Cucereanu.Vesnicia se naste odata cu basarabeanul."

пятница, 11 октября 2013 г.

Adevarat am Inviiat!

Eu astazi am inviiat!

Daca as putea trage pe nas
toate imbratisarile
pe care le-am inghitit,
as muri din primul mintut de atita fericire,
dar sunt cladita dintr-un gen de oase
care merg cu degetele si
am atita  imunitate  la strigate
cit nu poti tu spune intr-o ora…
Daca toamna asta ne cinta
cu dintii
peste giturile noastre
si Frunzele-ti –saruturi de veci
le rastorni asupra-mi
Te iubesc moartea mea unica…
Moartea mea inviiata din necuvinte…

Moartea mea de octombrie…

вторник, 27 августа 2013 г.

O gură de foame

În cerul mort
din lăuntrul meu,
care se mai zbate
între stomac și vertebrele
încovoiate de negrul
săruturilor de septembrie,
crește o femeie în haine de
unghii scoase
printre niște gîturi
care nu știu să spună nimic
și tot o proastă de cartier
o văd pe sora
celei mai bune prietene
și dacă cineva mi-ar spune
să mănînc
7 pui fripți
și Te văd îngenuncheat
 la înmormîntarea mea,
să știi că cele 10 kg
pe care moartea  nu mi le poate duce,
or să mai aștepte...
tu ești durerea mea legendă
și dacă sunt la dietă
de 49 de zile,
mi-e o foame de tine
ca de o bucată de pîine
înmuiată în sosul unei mirese
moartă de anorexie...
nu toți boschetarii au adresă,
dar pentru o gură de „tine”
eu sărut
fiecare centimetru
din cimitirul de bătrîni
doar să te am,
doar să te văd,

doar să te gust...

четверг, 4 июля 2013 г.

Miting de existență


Cînd îmi număr morțile
pe tine te număr de două ori,
dacă nimic nu mă poate ucide
tu ești TOTUL
și în același timp
mă iubești
ca pe o funie de ștreang
în gîtul unui condamnat,
care înghite nopțile ploioase
ca pe niște binecuvîntări
și fiecare duminică de ora 21 00
e un kg pierdut
de pe niște dinți
ce nu știu
cum se dezbracă o cicatrice
și ce se mănîncă
serile.

Fac sport în fiecare după-amiază…
nu cumva să-ți agate ai tăi
o blondă
mai sexy
și tu să-ți schimbi  morțile
ca pe niște bani de buzunar…
unghiile nu cad
doar de la vînt,
și tu tre să mă vezi
cum alerg eu de noapte
ca de un perete în care cîntă
un ansamblu de demoni
și morțile  fac

mitinguri de existență.

пятница, 21 июня 2013 г.

Cele 4 morti sau Moartea insarcinata cu ciocolata

Dacă moartea nu are inimă,îi împrumut eu una...e mai vesel să distrugi zîmbete,ciocolată și metafore în două

Cuvintele nu sunt îndeajuns pentru a exprima nemărginirea unei frînturi a ceea ce înseamna poezie.Habar n-am ce fac și ce realitate trăiesc .Știu cînd încep diminețile și nopțile aruncate la coșul de gunoi se termină,să-mi număr poeziile și să adorm în îmbrățișările eului meu.Scriu și cerul îmi traduce rănile în albastru .Gînguresc cu metafore de unică folosință și cresc morți pe hîrtii frămîntate cu vers alb.Cuvintele ce ies din mine sunt zilnicități învățate pe de rost.E ca și cum ai îmbrăca o rochie.Îți ajustezi talia,îndrepți pieptul și alergi cu cîteva accesorii peste “operă”E simplu!Să scrii e să pui ceea ce ai în tine pe foaie-esența pe veșnicie și să faci aglomerații de aripioare înmuiate în dantelă și cerneală la răscruci din hîrtii cu brațele încîlcite de așteptare.Să scrii înseamnă anatomie.Tre sa pui os lîngă os în ansamblu a ceea ce va trebui să însemne creație.A scrie devine un stil de viață.Un jurnal intim a ceea ce ești și a ce îți spun mădularele suspicioase și intoxicate cu realitate.Cuvintele sunt un deja-vu,cu care discret și cu moderație anticipezi trecutul și-ți ansamblezi propriul  body-art din prea-cuvîntătoarele simțiri și emoții.Să scrii e ceva care vine de sus,ceva care se transmite prin sânge  și care îți crește acele aripi pe care destinul ți le-a cusut de suflet în chinurile facerii și care au stat tupilate în unghiile plămînilor binecuvîntați cu cuvinte.Am o moarte pe umeri care nu poate trăi fără mine - e moartea mea geamănă,refugiul,starea și altarul la care închin versuri.Moartea mea unică e cea în care stau,cea pe care merg și cea în care trăiesc,casa,strada și viața mea supranaturală.Moartea mea este zeița și fecioara care își construiește Olimpul .Moartea sunt eu,versul și poezia.Moarte am pus în cartea mea.Moartea mea este un vis.Un vis care a început în vara anului 2012 și m-a tras de liniile imaginației pînă acum cînd visul lumină a văzut.Cartea "Cele 4 morți sau Moartea însărcinată cu ciocolată" este primul meu copil,primul meu suflet geamăn care-filă cu filă frunzărește povestea vieții mele.Dacă cîndva am cunoscut cuvîntul a fost datorită mamei mele prof.de istorie Cornelia Rusu și bunicii prof.de matematică Boldureanu Lidia-doamnele-minune și înțelepciune ale vieții mele care m-au ajutat,m-au susținut și se bucură împreună cu mine.Am ajuns la primul punct culminant din frumoasa poveste a cuvîntului.Am ajuns la o realizare.Am ajuns acolo de unde pornesc inimile care scriu pentru alții și mor din propriile cuvinte,doar ca hîrtia să devină veșnicie.

Moartea în NeFiință

Poemului despre tine
îi cad aripile,
din 90 de pahare cu degetele înghițite
am ales ca unul să fii tu...
te fac moștenitor după moartea mea,
dar pînă cînd-
lasă-mă să-ți umblu
cu dinții prin piele
să simți și tu
cum fac eu box cu picioarele unui
păiangen mort
la un post de televiziune ,
în care se filmează doar bătrînii.

Dacă tu ești un Orfeu al  meu,
nu mă mai suna
cînd toți morții dorm
și eu tre să vorbesc cu tine
ca cu cineva care
îl citește pentru
prima dată pe Homer,
din toate morțile lumii
tu ești unica moarte care
mă hrănește
cu săruturi
atunci cînd dorm
și mă leagănă pe brațe pe brațe
ca pe un copil

cu picioarele scoase.

понедельник, 27 мая 2013 г.

Testament

Să nu iubești niciodată
o fată care scrie poezie,
că nu reușești
să-i faci o scrisoare de adio
și te umple cu poezii,
în care se salută numai cu cerșetorii,
doar ca să-ți închirieze ție
o durere care să fie numai a ta
și de fapt te face obiect de anticariat,
în care își vomită nopțile,
pe care nu le doarme
și te face om al nimănui,
cît timp alții spun despre tine
cum trăiești sub papucii lor
și cum te plătesc pentru că le aduci
rufele curate de la curățătorie.

Să mori nu doare
și poate e mai bine
să rămîi cu un ochi spart
decît să iubești
un cadavru care face litere
și mănîncă sandwich-uri
din farfurii străine
cu care amenință
să se sinucidă
și asta nu este numai o poezie
ci un certificat
în care moartea îmi face invitație la vals
iar florile de doliu
le voi primi prin poștă
și mi le voi așterne peste degete-

să scriu și după viață.

среда, 1 мая 2013 г.

Adevaruri pentru dupa viata


Cind se termina lumina galbena
e cer ,
papucii mei negri
nu mai pot sa mearga
printre   oameni
si urasc corpurile astea vinete
de frig
ca  pe niste morti legati de picioare
si purtati pe umeri de vinturi
prin mine.

Azi sunt ultima data Scarllet
din spectacolul mileniului III,
azi maninc ciorba de peste,
flirtez cu boschetarii
si imi deschei rochia la spate
ca sa-mi cada si trecatorii
 sa -mi spuna ca am slabit.

Azi mor pentru ultima data,
beau teqila din urzici proaspete
si-mi surprind castile
cu romante pentru dupa viata,
azi cortina se inchide…
va multumesc pentru prezenta
dumneavoastra
care imi repugna…
Spectacolul a luat sfirsit!

пятница, 12 апреля 2013 г.

Ultimul poem al Otiliei


Ăsta e ultimul poem al Otiliei...
de astăzi „Fata care scrie poezia”
nu mai există,
cică n-are mână la scris
și rost la citit...
Otilia a murit în toate
sunetele zborului
și doar dinții ei
ronțăie stiksuri cu sare-
uitate pe un raft de librărie,
care geme de nevoia unei morți
și pe care Otilia o va
aduce cu prețul vieții sale.

Otilia este o ucigașă
care știe cum se moare
cînd îți curge albul dintre unghii
și ești nevoit să înghiți
degetele cu ochi albaștri,
pe care le-ai înecat în gîtul altor oameni
pentru dragostea ce le-o porți
și care domol și cu grație le-au ajuns pînă
în plămîni...
să știe și nebunii
cum se moare
cînd cineva scrie poezie
și alții manîncă
usturoi uscat
de pe ferestrele
adormite
în coșciugurile cumpărate de la reducere.

пятница, 29 марта 2013 г.

O cafea ori mori pe gratis?


Să nu mai visezi
la stundeţi de la medicină
că te omor,
ţi-am visat cuţitele
ce umblă prin corpul morţilor de la vecini
şi nu mi-e bine cînd ştiu
că moartea mea e alergică la metale,
nu uita,
eu ştiu cum e
să-ţi atîrne un om de gît
şi nu în fiecare dimineaţă te doare
o cafea de ora 7:00
din care poţi
să vezi
maternităţi în care se nasc morţile.

Eu mor singură
în locurile unde mă doare,
aşa că ia-ţi liber
şi du-ţi moartea la plimbare,
să vadă şi alţii
de ce cad
gîturile care umblă
pe la stundenţii de medicină.

среда, 27 марта 2013 г.

Te iubesc,tandra şi dulcea mea moarte


E greu să vrei să mori
cînd nu vezi în jur decît oameni,
femei ce-şi cară banalităţi de strigăte între degete
şi viaţa ta e un brend
de multe alte morţi cu care
te hrăneşti pînă la un moment-
pînă cînd pleacă
toţi copii lumii din tine
şi înţelegi că
ceea ce ai trăit înseamnă moarte
şi bătrîni cu rărunchii tăiaţi
şi puşi cuminţi
prin vitrine cu lacrimi în ochi.

De m-ar întreba cineva ce fac
i-aş spune că te cînt
în fiecare minut al înmormîntării mele,
pentru că toţi ştiu cum îmi cînt eu moartea,
dar nimeni însă-că tu eşti moartea mea,
de fapt nu toţi
au morţi care să-ţi semene
şi nu fiecare moarte
sărută prin somn ca şi tine,
tu ştii cum e să
mă omori în toate imaginile lumii
cu genunchii ce mii îneci pînă la sînge,
dar eu te iubesc
tandra
şi
dulcea
mea moarte.

среда, 6 марта 2013 г.

Să fii ”Eu” nu mai există


Şi nu mai e atît de uşor
să fii o „Eu”...
de fapt
voi nu veţi mai şti
niciodată cum
 e să fii ca mine
pentru că voi nu ştiţi cum se moare
serile de ora 23: 00
cînd înnoţi de frig
în albul ce-ţi intră-n ochi
şi zeci de respiraţii
se zbat sub unghia ta
din care alţii învaţă cum să-mi agaţe nebunia
şi cum se moare din mine.

Dacă ştiu să fac pe cineva
să moară
 împreună cu mine
nu înseamnă
că pot să stau sapămîni întregi
cu apă şi supe din cereale,
e şi moarte o femeie
şi femeia care ucide cu stomacul plin de dragoste
moare repede nu?

пятница, 18 января 2013 г.

Moartea însărcinată cu ciocolată


E poate o retorică să vezi cum
nopţile de ianuarie
bagă în tine tot felul de chestii
cu calorii
din care dimineţile joacă teatru,
iar tu ca o descreierată
tre să alergi prin mintea cuiva,
la care picioarele dor,
inimile te decapitează,
iar sufletul “vă” aşteaptă
ca pe o fărîmă de zahăr cald
în timpul dietei.

Niciodată nu ştii cum se poate întîmpla
că şi moartea să moară
după ciocolată
şi pentru o cafea dulce
să te lase să omori şi pe tine
în timp ce ea
îşi dă sufletul
alergînd la bandă
cu sicriile încheiate în nasturi
pe mijlocu-i plin,
îngreunat
şi nesătul de ochi verzi
cu tautologii de ora 15:00 pe umeri.

Merită să mai trăieşti o zi
fără ciocolată
doar ca să-ţi vezi
propria moarte însărcinată
şi cu zeci de picioare ce ies dintr-un pîntec
care nu a mai făcut baie de două săptămîni
şi împarte ore muribunzilor
pentru bomboane din lapte condensat?