La multi ani,viitori oameni a lui 2014!

De Craciun,toate drumurile duc acasa.Indiferent de destinatie,coordonatele geografice si de starea vremii,pasii tuturor inimilor se indreapta acolo unde infloreste in miezul iernii si al frigului -Sarbatoarea.
Cu minunea in suflet ,ca niste magi propavaduitori de lumina si dulceata,ai nostri parinti,impart zimbete,mere,colaci,gutui si banuti celora care duc din casa in casa vestea Nasterii lui Isus.E vremea cind fulgii fac nunti divine prin aer,prin suflete,prin cuvinte.E vremea cind sub fiecare fereastra se aud angelice glasuri de Leru-I ler si Florile Dalbe.E vremea cind aeru-i dalb de colinde si luminite colorate,sinonimele cintecelor ce rasuna in  fiecare curte.Drumurile prin care fluiera spiritul sarbatorilor,gem de zurgalai si traistute plutitoare.Ele reprezinta o intersectie de mirosuri si arome,venite din cele mai tainuite locuri ale gospodinelor,unde  se rumenesc covrigii,sarmalele  si cirnatii din micile si marile picioruse ale godacilor.
In unison cu trecerea copilariei noaste,anul vechi isi lasa binele si raul,frumosul si uritul,lacrima si zimbetul,rugaciunea si blestemul,si incepe o noua revelatie a noului si a viitorului.Bradul fiecarei odai ascunde sperante si povesti care spre dimineata devin realitate,o data cu zorii,o data cu Mos Craciun si cu gerul.In fiecare casa,astazi se naste Minunea.In noi,cu noi si prin noi Anul cel Nou va deveni istoria care va inscrie cele mai frumoase trairi si emotii,fapte si realizari.La multi ani, viitori oameni a lui 2014!

Leru-i ler apocaliptic

[Ştii…?]

atunci cînd Dumnezeii noştri

s-au întîlnit

să discute

cine primul începe a  pune

bucăţile ronţăite de inimi

în noi,

fiecare umbră de carne pe care o primeam

o sărutam şi mi-o prindeam

de ochi…

poate de asta,

ori de cîte ori te văd,

îţi simt tăcerile

ca pe nişte mame

ce-şi  alaptează pruncii

sub zornetul

de dinţi,şi drumuri ,şi oameni -

ce trec pe lîngă urechile noastre.

Cu fiecare an,

fac din tine o jucărie de plus,

pe care în toată ziua

o dau în chirie

şi-i pregătesc cartofi

cu fructe de mare

pentru cînd vine acasă,

doar ca s-o  aud

cu sughiţuri de Leru-i ler

în  peretele   odăii

unde  scriu

şi primesc colindătorii…

[Pentru că nu ştiu să merg

fără ajutorul cerului,

care mă umple cu analgezice

şi-mi scoate bucăţi

de litere-

alerg  cu genunchii la gură

şi beau şampanie

cu pleoapele.]

Recviem pentru profesori

A trai in luna octombrie fara a scri macar un rind despre profesori,inseamna a fi brutar si a coace cozonacii fara faina,a fi medic si a trata bolnavii  fara pastile,a fi bibliotecar intr-o biblioteca fara carti si a fi macelar care taie aer in loc de carne.De obicei despre profesori se vorbeste in ajunul Zilei mari,luminoase si asteptate de unii,zi obisnuita si neglijata de altii si zi insemnata cu toate moleculele sufletului, pentru mine-Ziua pedagogului!Eu cred ca a vorbi despre pedagogi este o binecuvintare,binevenita oriunde si oricind,chiar si cu citeva zile dupa aceasta mareata sarbatoare.De ziua mare si luminoasa a oamenilor care manuiesc cunostintele ca pe niste arme impotriva intunericului,fetita care invata acum independenta ca pe o poezie cu titlul "Singura in fata liceului",care  a avut pina anul trecut ca mame,bunici,medici,bucatarese,profesoare,psihologi - doamnele divine si ceresti,doamnele de suflet si pentru suflet,atit de indispensabile inimii si ratiunii ,si-a felicitat invatatoarele  Olimpului de acasa doar prin telefon,astazi gasindu-ma  departe de miinile atit de dragi si calde,miinilr care m-au sustinut,m-au indemnat si m-au ajutat mereu,miini datorita carora a vazut lumina zilei primea mea placheta de versuri "Cele 4 morti sau moartea insarcinata cu ciocolata",miin care iubesc precum respira si care stiu secretul vesniciei prin timp.De ziua profesorului mi-am trezit mama(Cornelia Rusu-profesoara de istorie , bunica Boldureanu Lidia-profesoara de matematica si Emilia Bizdiga-profesoara de biologie  din gimnaziul Tirnova),nu cu crizanteme care sa reflecte albul cretei ramase pe degetele lor de decenii semanate cu munca si daruire ,nu cu saruturi le-am acoperit crestetul usor fulguit de griji si intelepciune,ci cu un simplu sunet de telefon.De ziua profesorului proaspata liceana si fetita crescuta pe bancile scolii,fetita care a avut ca  jucarii :creta si hirtiia,nu papusile si trenuturile,fetita care a fost dadacita de doua profesoare-acasa si la scoala,a mers la ore,dar deja in alta institutie,daruind flori altor profesori,dar in gind numarind fiecare petala si trimitind-o pe aripi de dor acasa mamei si bunicilor -profesoarele mele de la scoala si de acasa,care chiar si acum cind parasindu-le ,continua sa-si faca constiincios munca,indeplinindu-si orele prin telefon.Liceul Teoretic Mihai Eminescu cu o atmosfera de basm si sarbatoare si-a ridicat aripile de ziua pedagogului,venerind intregul colectiv profesoral in frunte cu d-na director a acestui liceu(Natalia Cjocaru-director) care cu toata certitudinea poate fi numita mama tuturor elevilor din familia mare a institutiei,care alaturi de zina cea buna a liceului(Cosovan Eliza-director adjunct)  isi indeplinesc nu doar constiincios  functia dar si reusesc sa ocupe un loc aparte in inima fiecaruia dintre elevi.Inzestrate cu calitati organizatorice deosebite,calitati de profesoare si doamne distinse aceste fiinte divine au reusit sa formeze pentru fiecare din noi o a doua casa in cadrul acestei institutii,au reusit sa ne spulbere dulcea melancolie incoltita zi de zi de aroma aerului de acasa si au reusit a ne fermeca,a ne transforma dificilul inceput al perioadei liceale intr-o scena de poveste.Poezia cu titlul"Singura in fata liceului" din cartea :''Liceul Teoretic Mihai Eminescu",si-a parafrazat pe parcursul primelor saptamini de studiu intelesul,personificind echipa trainica,viguroasa si puternica de profesori intr-o echipa de prieteni intelepti, gata oricind sa faca impreuna cu tine primii pasi pe cararea anevoioasa a cunostintelor.Membrii familiei mari si unite a Liceului Teoretic Mihai Eminescu au reusit sa inlocuiasca radacinile trainice si viguroase crescute in Gimnaziul Tirnova,cu mladite sanatoase si puternice, care promit roade bogate,roade mustoase,dulci si gustoase ca cele care se odihnesc in hambarele  obosite de vara.In final chiar daca Ziua Pedagogului si-a incheiat povestea vreau inca o data sa-mi felicit mama,bunicile.Vreau sa multumesc si sa felicit  toti pedagogii-minune ai Gimnaziului Tirnova si a Liceului Teoretic Mihai Eminescu care pe linga faptul ca-si traiesc viata intre casa si bancile scolii,pe linga faptul ca-si construiesc  respiratia in  ritmul sunetului de clopotel,pe linga faptul ca sunt mereu ocupati cu extemporale,seminare,examene,isi impart minutele fiilor lor pe bani marunti petrecuti cu copii altora,mai gasesc o clipa de ragaz pentru a citi revistele si zimbesc la vederea unor cuvinte din inima,unor cuvinte pentru inima care declama si indeamna toti elevii:Haide-ti sa facem fiecare zi sa fie pentru Oamenii cu suflet de lumina-sarbatoare.Haideti sa iubim,sa traim si sa folosim timpul nostru pentru a deveni Oameni nu simple organisme pluricelulare.Haideti sa facem din fiecare zi traita de profesori  o rugaciune si s-o repetam pina cind altii in dreptul nostru nu-si vor ridica palaria zicind :''Buna ziua d-na invatatoare eu sint..."si doar atunci vom fi siguri ca ne-am indeplinit menirea pe acest picior de plai".

Valorile Nationale si spirituale ale Neamului Romanesc

A fi Roman inseamna ati trai viata pe manunchiul de tarina pe care ai scos primul tipat,pe care ai inchegat primii pasi si pe care Mama si Patria inseamna aceleasi sinonime,direct proportionale cu distanta dintre suflet,inima si grai.A fi Roman inseamna a cinta fara stinghereala:la cimp,la sarbatori,pe santiere,la meciuri,la simple partide de sah,sau olimpiezi internationale -Imnul de Stat.Oriunde si oricind cu respiratia miinii drepte inabusite pe fruntea inimii,demn,corect si intotdeauna cu pieptul inainte.Romanul si Imnul sunt una.A fi Roman inseamna  a batatori manunchiul de tarina pe care il primesti la nastere cu botezul celor doua calciie,vesnic flaminde de doina,dor,omenie si hora.A fi Roman inseamna a minca mamaliga tuturor timpurilor-sufletul zilei de vara si iarna,avind-o la dejun,prinz si cina si ridicindu-i rangul de-asupra bucatelor de suhsi,spaghetti si tot felul de fast-food-uri(nu pentru nu ar fi gustoase,ci pentru ca bunicii si strabunicii nostri au crescut cu aceasta  bucata de soare,mereu rasturnata pe masa,in suflete si in traiste,care i-a ridicat oameni:tarani simpli,invatatori,politicieni si Romani in marele sens al cuvintului).A fi Roman inseamna a te naste cu fire de busuioc si apa sfinta deasupra crestetului si a trai inteaga viata in ritmul unui filfiit sfint de aripioare in dreptul cerului,care invata albastrul ca pe o poezie si il ginguresc in limba mamei lor prin cintece divine-specifice cringurilor basarabene.A fi Roman inseamna a te naste cu Limba Romana in suflet,pe limba si pe brate,inseamna a-ti purta limba ranita de "ghimpii pe care a fost rastignita Basarabia" ca pe un copil infasurat in scutecele de albastru, galben si rosu,ogoindu-i lacrimile de dulceata,melodie si eternitate.A fi Roman inseamna a fi aici,acasa:Om,Patriot,Basarabean.Patriotismul nu este o notiune,patriotismul e o calitate genetica,care trece ca "printr- faza de osmoza de la popor la individ",o stare,o trasatura de caracter,o mostenire(mult mai trainica si valoroasa decit cele din conturile bancilor elvetiene sau americane).Patriotismul este un obicei,o saminta care se cultiva si se ingrijeste,o floare care doar ingrijita corect sloboade fructul si asigura dainuirea speciei.Patriotismul este apa care se toarna la radacina tuturor elevilor din Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" prin simple notiuni de demnitate,stoicitate,curaj si mindrie pentru tot ceea ce suntem si ceea ce facem.Marea familie a Liceului Teoretic "Mihai Eminescu"este locul in care sufletele in floare  se pregatesc sa dea rod,locul in care limba romana este cea obligatorie pentru toate activitatile extrascolare si organizatorice,locul in care Limba,Drapelul,Imnul si constiinta nationala este mereu proaspata,mereu in picioare si intotdeauna la datorie.Patriotismul in aceasta familie deosebita este la ordinea de zi:ora de ora aceasta trasatura este infiltrata subtil sensibil in sufletul fiecarui elev,servind ca subiect principal sau secundar al tuturor lectiilor "de suflet" petrecute in liceu.Fiecare parinte-profesor isi pune toate eforturile la constructia romanismului din inima elevilor folosind doar elemente sacre ale umanitatii:sinceritate,omenie,adevar si spiritualitate.Profesorii sunt izvoare de demnitate nationala si spirituala care ne alimenteaza constiintele si ideile pe cale de constructie,dar cei mai consacrati in acest domeniu sunt profesorii de educatia civica:Cosovan Eliza,Herghelegiu Nelea,Poiata Rita,Berliba Rodica...dascalii care dispun de aceasta doza de substanta necesara plaiului,care cultiva aceasta saminta si o fac sa dea roade marete ce s-au evidentiat mai ales in cadrul "Seminarului raional de educatia civica", unde valorile morale,nationale,spirituale,drepturile,responsabilitatile si calitatile fiecarui cetatean au mai fost accentuate o data,acum insa  intr-un mod mai special avind in spate la fiecare lectie"de suflet",profesorii de educatie civica din raion.Codul genetic a romanismului a fost cultivat cu fire de aur a existentei si provenientei  poporului roman:Tricolor,Adevar,Patrie,Alfabet,Limba si Inimi ce bat la unison.Deosebita a fost si activitatea extracurriculara:"Si firul de iarba isi are radacina sa"-in care conceptul de istorie,traditie si radacini a adus profesorii de educatie civica din raion "pina la lacrimi",cu "adinci fioruri" si exclamatii.Ideea de creatie,patriotism si radacini a fost tratata si in cadrul Prezentarii de carte:"Lacrimile romanilor basarabeni" de Radion Cucereanu,profesor emerit,membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova,originar din s.Ruseni,Edinet,a carui opera lasa fara cuvinte si comentarii si totusi citeva rinduri ale mele despre aceasta mareata -"Scriptura" se incheaga in urmatoarele rinduri:
"A fi basarabean,inseamna a ispasi pacatul de a te fi nascut.Sau poate mai adinc intr-un timp imemoriabil,pacatul nostru sau al altcuiva.Pacatul celora care au purtat decenii la rind insigna de albastru,galben si rosu-ca pe o a doua inima,geamana celei dintii.Pacatul celora care au ris si au plins pe marginea acestui picior de plai,pacatul "unui car cu boi,menit sa cutreiere ani la rind,botezul unui singur drumusor:dimineata din sat- in cimp,seara din cimp-acasa".A fi basarabean,inseamna pacatul nostru,al tuturor si mai ales pacatul lui Radion Cucereanu.Basarabeanul,originar din s.Ruseni,jud.Hotin de cindva,r-nul Edinet de astazi.Marele maestru,care ne-a inscris adinc si pentru totdeauna melodia acestei unghii luminate de pamint pe portativul incrustat cu lapte si miere si spalat cu durere a cartii:"Lacrimile romanilor basarabeni".O carte a noastra si despre noi-"Lacrimile romanilor basarabeni" este scriptura cu originalul in Limba Romana.Scriptura despre Limba Romana.Scriptura despre doina,dor si omenie,despre zimbet si lacrima,demnitate si traditie.Scriptura in istorie si despre istorie.Daca filozoful intre regi si regele intre filozofi Dimitrie Cantemir,a reusit sa ne invesniceasca existenta prin "Descrierea Moldovei",Grigore Ureche si Ion Neculce prin eternele istorii depanate in Letopisete,Radion Cucereanu ne-a facut debutul pe arena umanitatii cu Letopisetul-triologie,altarul careia reflecta:compedii,studii istorice,poeme,aduceri aminte si simple cuvinte ale romanilor despre romani."Lacrimile romanilor basarabeni"este o lacrima de istorie si adevar a poporului roman care curge pe trei obrazuri odata:3 volume despre bunatate,traditie,foamete,expansiune,Siberie,gheata,reforme si suflet,scrise de un singur suflet-crescut pe acest manunchi de tarina si strajuit de aceasta vesnica "horbotica albastra" deasupra capului,cu gindul insa mereu aici,pe meleagurile Edinetului.O carte pentru suflet si despre suflet.O carte despre obiceiuri,dureri,bucurii,literatura,istorie si suflet.O carte despre calvarul basarabenilor si drama Basarabiei.O carte a carei rezumat pot servi urmatoarele cuvinte : INTEROGATORIU ÎN FAŢA ISTORIEI

Numele: Basarabia!
Părinţi: Sunt fiică a României!
Bunici: Dacia Felix!
Rude: Surori gemene, Moldova şi Bucovina şi alte surori, Muntenia şi Transilvania;
Naşi: Basarab I, întemeitorul Ţării Româneşti şi Ştefan cel Mare şi Sfânt,
stăpânitorul cetăţilor de la Nistru;
Locul naşterii: Între Prut şi Nistru, de la Hotin şi până la Marea Neagră;
Data naşterii: Sunt urmaşă a Daciei, deci sunt aici din totdeauna!
Data condamnării: Mai 1812, când imperiul muscălesc m-a dezlipit
de la trupul mamei; 
Învinuirea: Grădina mea stătea în calea năvălitorilor;
Condiţii de detenţie: Legată-n lanţuri de robie, cu botniţă pe limba mamei;
Cum ai îndurat?... Privind spre Ceahlău... Prutul s-a umplut cu lacrimile mele!
Te-ai revoltat?... În 1918, când călăul era slăbit, am smuls lanţurile;
Şi-atunci?... Schimbându-se la faţă, din alb în roşu, în 1940 el m-a răpit din nou,
spunând că mă eliberează de sub jugul mamei mele;
Care ţi-e dorinţa?... Să revin la sânul mamei!

12 ianuarie 2012 A consemnat, grefier,
Paul-Mircea Iordache 

In "Lacrimile romanilor basarabeni" isi dau intilnirile valorile umane si nationale,merg pas la pas cu creativitatea:drama si comedia,realitatea si fictiunea,poezia si proza.O reuniune subtil sensibila a romanilor din toate timpurile:prezenta clasica si eleganta a lui M.Eminescu,respiratia calda ,purificata cu patriotism a lui Grigore Vieru,demnitatea nationala si spirituala a lui Adrian Paunescu,Toma Istrati,Vasile Romanciuc,Ion Hadirca,Petru Carare etc."Lacrimile romanilor basarabeni"este o carte de vizita a poporului roman,care demonstreaza inca o data doza larga de viitor si continuitate ce o stapinim,demonstreaza vocatia,talentul si dovada certa ca"Vesnicia s-a nascut la sat".Vesnicia traieste pe acest picior de plai.Vesnicia traieste prin Radion Cucereanu.Vesnicia se naste odata cu basarabeanul."