воскресенье, 14 октября 2012 г.

Apocalipsă întîrzîiată de existenţă



Scriu toamna cu mănuşile
ochilor mei
de mînă
şi adulmec în mirosul mâinii “Lui”,
ce  îmi lipseşte ca o moarte
încununată pe  pieptul meu-
care ca o carte de vizită
a unei nebune-
proaspăt născute,
cerşeşte sărutări de unică folosinţă,
sau măcar picioare aruncate în fruntea cîinilor vagabonzi-
uimiţi de greutatea
cartofilor,
care rup rochiile în nouă
şi te contaminează cu aer îmbîcsit cu suc de lămîie.

Vezi singur drumul de dincolo
al mijlocului apocaliptic
care scuipă în gura mea,
şi prin care trec
turme de singurătăţi neîmplinite,
ori ai nevoie de ghid
cu tarife de două ori mai ridicate
dar cu
mii de degete sub picioare,
care nu te lasă să tacă
şi de asta nu poţi muri
fără să spui că iubeşti?

среда, 10 октября 2012 г.

O miercure flămîndă de cacao


Uneori ceea ce înseamnă să mori
eşti însăşi tu,
cu toate lumile tale
şi toate fotografiile
care te rup în bucăţi de singurătate,
atunci cînd
mîinile tale
atîrnă ca doua coşuri de gunoi folosite
şi inima îţi merge ca un abur în urma depărtărilor
cu care nu vrei să faci viaţă
şi eşti mort
în braţele cuiva,
împreună cu toţi ochii şi toate dorurile flămînde din tine,
lacrimile nu pot mînca ciocolată
precum nici tu nu poţi mînca atîtea
sîmbete cu calorii.

Drumurile voastre rămîn
doar drumuri
şi nu merită să-ţi faci
spatele să meargă drept
cînd tu însăţi nu eşti nici pe departe
vie,
toată ziua ta
digerînd covrigi cu susan
şi corpuri lihnite de dragoste,
care de la un timp
te închid sub toate uşile lumii
şi te găsesc  tot mort
şi tot cu gura plină de nuci de cacao.