среда, 22 февраля 2012 г.

Primavara de februarie

Primavara isi construieste 
                                       statia de oprire
dupa primul semafor de linga timp.




Zapada imi tace in fata
Si viorelele ma palmuiesc cu 
                                         taceri.


Timpul fura cantitatea poeziilor
care ar trebui scrise
lasind muzica sa adoarma mirosul.


Las marile sa-mi curga printre degete...
si nervii sa contureze
                               radicalele simtirii
cu ioni slabi de durere.


Sufletul e in deplasare spre stele...
cazare,drum si hrana -in pretul de pe anuntul 
publicat in piata centrala a mortilor.


Cintarele se rup 
de greutatea evenimentelor
si realitatea ma scuipa in fata incurajindu-ma .


Brate de flori matura strazile 
sarutindu-le genunchii 
prin care curge noroiul
                                   spinilor.


Trec drumuri prin mine
si-si croiesc cifre
din care pe urma ar putea alunge vinturi...

In asteptare de...inceputuri

Viata imi pune la picioare poezii
facind nebunia sa curga pe linga mine indiferenta
si nici macar sa nu se salute 
cu viitoarea prietena a mortii.

Versurile cresc prost,
cerneala din urechile curiozitatii se termina
lasind ca mostenire doar semnatura vaga
pe corneea ochiului caprui de cintec
Al timpului.

Altfel imi imaginam serile...
si o pata mai vie imi colora paradoxul.
Nu spre nemurire am incercat sa zbor
ci spre ingeri...

Nu viata,ci fericire am vrut...
curg riuri de deznadejde prin parul meu
si-l fac sa infloreasca 
asemeni intrigilor venite din sufletele placerii.

Nesiguranta imi face invitatie la vals
unde toate domnisoarele 
sint imbracate in rochii de viitor si profesii de flori
pe cind eu nu-l am la mine decit pe 
                                                  Molière.

Imi urasc diminetile si trezirile
in care picioarele grele de alergare
refuza sa se ridice
dupa calatorii lungi prin vise
                                necunoscute.

Tic-tacul face alinierea 
si sentimentele o iau la trap
incercind sa gaseasca o rima 
                              de primavara.

Literele imi inunda  
timplele murdare de somn si cintec,
curs in nestiinta din tractul digestiv 
                         al timpului.

Schimb foaia...
si impreuna cu ea se schimba ranile
de pe fata cindva curata si machiata
a doamnei incaltate in alb.

Fotografiile imi fac tangoul de amiaza
                                                 pe monitor 
si scarile o iau razna...
Femeia de servici scutura apa
si blocurile pline de moarte pling.

суббота, 18 февраля 2012 г.

Gimnastica de cuvinte

Pe banca rece si incremenita
imi aerisesc orele
povestind trecutul
Hirtiei.

Ii spun
ce am avut sa zic
celui mai bun prieten
dar pe care nu l-am avut niciodata
Aproape.

Ii simt rasuflarea
si respiratia prea agitata
pe care o mai chinuie propria-mi mina
Cu pana.

Imi scutur condeiul de ginduri
peste proaspat
invechita ei fata
de amintiri
Povestite.

O vad
mai cernita ca niciodata,
intr-un tirziu,
cind pixul obosit de gimnastica
Refuza sa scrie.

O recitesc
ca sa-i fac citeva operatii medicale
a moleculelor bolnave din tesutul ei
si sa o reinvii
pe cea mai insufletita lumina a mea
Hirtia.