воскресенье, 14 октября 2012 г.

Apocalipsă întîrzîiată de existenţă



Scriu toamna cu mănuşile
ochilor mei
de mînă
şi adulmec în mirosul mâinii “Lui”,
ce  îmi lipseşte ca o moarte
încununată pe  pieptul meu-
care ca o carte de vizită
a unei nebune-
proaspăt născute,
cerşeşte sărutări de unică folosinţă,
sau măcar picioare aruncate în fruntea cîinilor vagabonzi-
uimiţi de greutatea
cartofilor,
care rup rochiile în nouă
şi te contaminează cu aer îmbîcsit cu suc de lămîie.

Vezi singur drumul de dincolo
al mijlocului apocaliptic
care scuipă în gura mea,
şi prin care trec
turme de singurătăţi neîmplinite,
ori ai nevoie de ghid
cu tarife de două ori mai ridicate
dar cu
mii de degete sub picioare,
care nu te lasă să tacă
şi de asta nu poţi muri
fără să spui că iubeşti?

Комментариев нет:

Отправить комментарий