пятница, 18 января 2013 г.

Moartea însărcinată cu ciocolată


E poate o retorică să vezi cum
nopţile de ianuarie
bagă în tine tot felul de chestii
cu calorii
din care dimineţile joacă teatru,
iar tu ca o descreierată
tre să alergi prin mintea cuiva,
la care picioarele dor,
inimile te decapitează,
iar sufletul “vă” aşteaptă
ca pe o fărîmă de zahăr cald
în timpul dietei.

Niciodată nu ştii cum se poate întîmpla
că şi moartea să moară
după ciocolată
şi pentru o cafea dulce
să te lase să omori şi pe tine
în timp ce ea
îşi dă sufletul
alergînd la bandă
cu sicriile încheiate în nasturi
pe mijlocu-i plin,
îngreunat
şi nesătul de ochi verzi
cu tautologii de ora 15:00 pe umeri.

Merită să mai trăieşti o zi
fără ciocolată
doar ca să-ţi vezi
propria moarte însărcinată
şi cu zeci de picioare ce ies dintr-un pîntec
care nu a mai făcut baie de două săptămîni
şi împarte ore muribunzilor
pentru bomboane din lapte condensat?

1 комментарий:

  1. Ce metafora uluitoare!MI-aduci aminte de prozaismul si nonconformismul stilistic lui Nichita Stanescu.
    Din pacate, moartea e o cantitate de amar ce zace-n fiecare..un fel de neputinta de a spune ce vezi.

    ОтветитьУдалить