Refugiu

Știu despre ce-ți vorbesc
tăcerile
și cînd
toate maternitățile
îți refuză
simptomele de tuse seacă
și vînătăi
băgate pe gît,
eu te ascult
ca pe o rugăciune
pe care o cîntă toți
Heruvimii aerului
și noi ne naștem
împreună
și murim
și ne naștem murind.

Nu e nevoie
să vorbești
ca să fii moarte...
pentru a muri
trebuie să iubești și să-ți scrii
înmormîntarea
ca pe un imn de slavă
într-o cameră
fără ferestre,
căci femeia de casă
și-a rupt
ciorapii de satin
cu dinții

și cu tine-poarta cimitirului nostru
nu-mi citește niciodată
poeziile,
cu tine mor
pentru a fi mai vie
ori de cîte ori
încerc să adorm
și să fiu
o Ană
în piatră,
în cîntec,
în moarte.