Gimnastica de cuvinte

Pe banca rece si incremenita
imi aerisesc orele
povestind trecutul
Hirtiei.

Ii spun
ce am avut sa zic
celui mai bun prieten
dar pe care nu l-am avut niciodata
Aproape.

Ii simt rasuflarea
si respiratia prea agitata
pe care o mai chinuie propria-mi mina
Cu pana.

Imi scutur condeiul de ginduri
peste proaspat
invechita ei fata
de amintiri
Povestite.

O vad
mai cernita ca niciodata,
intr-un tirziu,
cind pixul obosit de gimnastica
Refuza sa scrie.

O recitesc
ca sa-i fac citeva operatii medicale
a moleculelor bolnave din tesutul ei
si sa o reinvii
pe cea mai insufletita lumina a mea
Hirtia.