Viata imi pune la picioare poezii
facind nebunia sa curga pe linga mine indiferenta
si nici macar sa nu se salute
cu viitoarea prietena a mortii.
Versurile cresc prost,
cerneala din urechile curiozitatii se termina
lasind ca mostenire doar semnatura vaga
pe corneea ochiului caprui de cintec
Al timpului.
Altfel imi imaginam serile...
si o pata mai vie imi colora paradoxul.
Nu spre nemurire am incercat sa zbor
ci spre ingeri...
Nu viata,ci fericire am vrut...
curg riuri de deznadejde prin parul meu
si-l fac sa infloreasca
asemeni intrigilor venite din sufletele placerii.
Nesiguranta imi face invitatie la vals
unde toate domnisoarele
sint imbracate in rochii de viitor si profesii de flori
pe cind eu nu-l am la mine decit pe
Molière.
Imi urasc diminetile si trezirile
in care picioarele grele de alergare
refuza sa se ridice
dupa calatorii lungi prin vise
necunoscute.
Tic-tacul face alinierea
si sentimentele o iau la trap
incercind sa gaseasca o rima
de primavara.
Literele imi inunda
timplele murdare de somn si cintec,
curs in nestiinta din tractul digestiv
al timpului.
Schimb foaia...
si impreuna cu ea se schimba ranile
de pe fata cindva curata si machiata
a doamnei incaltate in alb.
Fotografiile imi fac tangoul de amiaza
pe monitor si scarile o iau razna...
Femeia de servici scutura apa
si blocurile pline de moarte pling.
Комментариев нет:
Отправить комментарий