Moldova

Cu  perfectă  imitaţie de strugure  şi spic  copt
Moldova îşi  aşează  dantela  basmalei  proaspete
pe  imaginea  veche 
a ţărilor articulate pe  hîrtie.

Plină  de  fagure  şi  busuioacă,
împrospătează  culorile  de non-sentimente
cu  iz  de  codri  şi  cîmpii  întrerupte
cu  orizonturi parfumate  de  primăvară.

Legănată  între  două  ape
şi  scutece  de ţărînă
închegată  cu rugăciune şi izvoare  de doine,
Moldova  toarce  fire  de  viaţă
prin  crăpăturile  corpului-dureros de bolnav
de pe continentul european.

Glazurate  cu  lapte  şi  verdeaţă,
cîmpiile  curăţă  cerul-
proaspăt  bătătorit
de aripioarele  înmuiate  în cîntec şi joc,
turnat  pe  pămînt  sfînt…
pămînt  frămîntat  cu aşteptare.

Ca o zînă  în castel de  cleştar,
cu  păru-i  de grîne
fluturînd  sub  livezi  de  buze coapte,
Moldova  ca  o melodie
curge  pe icoanele reci  şi amorţite
ale  istoriei  de  marmură.

Cu  un  trecut  amar  de  bogat 
renăscută  pe muchii  de  nădejdi  şi  victorii,
îmbibată  cu prezent  politic-arzător  şi  minuni  reînviate,
Moldova  îşi toarce  povestea  pe prispe de  ogoare,
unde  fiecare  izvor  e  un  cîntec
şi  fiecare  sat,o  scînteie  spre lumina  infinitului.