Moartea în NeFiință

Poemului despre tine

îi cad aripile,

din 90 de pahare cu degetele înghițite

am ales ca unul să fii tu...

te fac moștenitor după moartea mea,

dar pînă cînd-

lasă-mă să-ți umblu

cu dinții prin piele

să simți și tu

cum fac eu box cu picioarele unui

păiangen mort

la un post de televiziune ,

în care se filmează doar bătrînii.

Dacă tu ești un Orfeu al  meu,

nu mă mai suna

cînd toți morții dorm

și eu tre să vorbesc cu tine

ca cu cineva care

îl citește pentru

prima dată pe Homer,

din toate morțile lumii

tu ești unica moarte care

mă hrănește

cu săruturi

atunci cînd dorm

și mă leagănă pe brațe pe brațe

ca pe un copil

cu picioarele scoase.