воскресенье, 29 декабря 2013 г.

Leru-i ler apocaliptic

[Ştii…?]
atunci cînd Dumnezeii noştri
s-au întîlnit
să discute
cine primul începe a  pune
bucăţile ronţăite de inimi
în noi,
fiecare umbră de carne pe care o primeam
o sărutam şi mi-o prindeam
de ochi…
poate de asta,
ori de cîte ori te văd,
îţi simt tăcerile
ca pe nişte mame
ce-şi  alaptează pruncii
sub zornetul
de dinţi,şi drumuri ,şi oameni -
ce trec pe lîngă urechile noastre.


Cu fiecare an,
fac din tine o jucărie de plus,
pe care în toată ziua
o dau în chirie
şi-i pregătesc cartofi
cu fructe de mare
pentru cînd vine acasă,
doar ca s-o  aud
cu sughiţuri de Leru-i ler
în  peretele   odăii
unde  scriu
şi primesc colindătorii…
[Pentru că nu ştiu să merg
fără ajutorul cerului,
care mă umple cu analgezice
şi-mi scoate bucăţi
de litere-
alerg  cu genunchii la gură
şi beau şampanie

cu pleoapele.]

Комментариев нет:

Отправить комментарий