Leru-i ler apocaliptic

[Ştii…?]

atunci cînd Dumnezeii noştri

s-au întîlnit

să discute

cine primul începe a  pune

bucăţile ronţăite de inimi

în noi,

fiecare umbră de carne pe care o primeam

o sărutam şi mi-o prindeam

de ochi…

poate de asta,

ori de cîte ori te văd,

îţi simt tăcerile

ca pe nişte mame

ce-şi  alaptează pruncii

sub zornetul

de dinţi,şi drumuri ,şi oameni -

ce trec pe lîngă urechile noastre.

Cu fiecare an,

fac din tine o jucărie de plus,

pe care în toată ziua

o dau în chirie

şi-i pregătesc cartofi

cu fructe de mare

pentru cînd vine acasă,

doar ca s-o  aud

cu sughiţuri de Leru-i ler

în  peretele   odăii

unde  scriu

şi primesc colindătorii…

[Pentru că nu ştiu să merg

fără ajutorul cerului,

care mă umple cu analgezice

şi-mi scoate bucăţi

de litere-

alerg  cu genunchii la gură

şi beau şampanie

cu pleoapele.]