четверг, 5 декабря 2013 г.

Recviem pentru profesori

A trai in luna octombrie fara a scri macar un rind despre profesori,inseamna a fi brutar si a coace cozonacii fara faina,a fi medic si a trata bolnavii  fara pastile,a fi bibliotecar intr-o biblioteca fara carti si a fi macelar care taie aer in loc de carne.De obicei despre profesori se vorbeste in ajunul Zilei mari,luminoase si asteptate de unii,zi obisnuita si neglijata de altii si zi insemnata cu toate moleculele sufletului, pentru mine-Ziua pedagogului!Eu cred ca a vorbi despre pedagogi este o binecuvintare,binevenita oriunde si oricind,chiar si cu citeva zile dupa aceasta mareata sarbatoare.De ziua mare si luminoasa a oamenilor care manuiesc cunostintele ca pe niste arme impotriva intunericului,fetita care invata acum independenta ca pe o poezie cu titlul "Singura in fata liceului",care  a avut pina anul trecut ca mame,bunici,medici,bucatarese,profesoare,psihologi - doamnele divine si ceresti,doamnele de suflet si pentru suflet,atit de indispensabile inimii si ratiunii ,si-a felicitat invatatoarele  Olimpului de acasa doar prin telefon,astazi gasindu-ma  departe de miinile atit de dragi si calde,miinilr care m-au sustinut,m-au indemnat si m-au ajutat mereu,miini datorita carora a vazut lumina zilei primea mea placheta de versuri "Cele 4 morti sau moartea insarcinata cu ciocolata",miin care iubesc precum respira si care stiu secretul vesniciei prin timp.De ziua profesorului mi-am trezit mama(Cornelia Rusu-profesoara de istorie , bunica Boldureanu Lidia-profesoara de matematica si Emilia Bizdiga-profesoara de biologie  din gimnaziul Tirnova),nu cu crizanteme care sa reflecte albul cretei ramase pe degetele lor de decenii semanate cu munca si daruire ,nu cu saruturi le-am acoperit crestetul usor fulguit de griji si intelepciune,ci cu un simplu sunet de telefon.De ziua profesorului proaspata liceana si fetita crescuta pe bancile scolii,fetita care a avut ca  jucarii :creta si hirtiia,nu papusile si trenuturile,fetita care a fost dadacita de doua profesoare-acasa si la scoala,a mers la ore,dar deja in alta institutie,daruind flori altor profesori,dar in gind numarind fiecare petala si trimitind-o pe aripi de dor acasa mamei si bunicilor -profesoarele mele de la scoala si de acasa,care chiar si acum cind parasindu-le ,continua sa-si faca constiincios munca,indeplinindu-si orele prin telefon.Liceul Teoretic Mihai Eminescu cu o atmosfera de basm si sarbatoare si-a ridicat aripile de ziua pedagogului,venerind intregul colectiv profesoral in frunte cu d-na director a acestui liceu(Natalia Cjocaru-director) care cu toata certitudinea poate fi numita mama tuturor elevilor din familia mare a institutiei,care alaturi de zina cea buna a liceului(Cosovan Eliza-director adjunct)  isi indeplinesc nu doar constiincios  functia dar si reusesc sa ocupe un loc aparte in inima fiecaruia dintre elevi.Inzestrate cu calitati organizatorice deosebite,calitati de profesoare si doamne distinse aceste fiinte divine au reusit sa formeze pentru fiecare din noi o a doua casa in cadrul acestei institutii,au reusit sa ne spulbere dulcea melancolie incoltita zi de zi de aroma aerului de acasa si au reusit a ne fermeca,a ne transforma dificilul inceput al perioadei liceale intr-o scena de poveste.Poezia cu titlul"Singura in fata liceului" din cartea :''Liceul Teoretic Mihai Eminescu",si-a parafrazat pe parcursul primelor saptamini de studiu intelesul,personificind echipa trainica,viguroasa si puternica de profesori intr-o echipa de prieteni intelepti, gata oricind sa faca impreuna cu tine primii pasi pe cararea anevoioasa a cunostintelor.Membrii familiei mari si unite a Liceului Teoretic Mihai Eminescu au reusit sa inlocuiasca radacinile trainice si viguroase crescute in Gimnaziul Tirnova,cu mladite sanatoase si puternice, care promit roade bogate,roade mustoase,dulci si gustoase ca cele care se odihnesc in hambarele  obosite de vara.In final chiar daca Ziua Pedagogului si-a incheiat povestea vreau inca o data sa-mi felicit mama,bunicile.Vreau sa multumesc si sa felicit  toti pedagogii-minune ai Gimnaziului Tirnova si a Liceului Teoretic Mihai Eminescu care pe linga faptul ca-si traiesc viata intre casa si bancile scolii,pe linga faptul ca-si construiesc  respiratia in  ritmul sunetului de clopotel,pe linga faptul ca sunt mereu ocupati cu extemporale,seminare,examene,isi impart minutele fiilor lor pe bani marunti petrecuti cu copii altora,mai gasesc o clipa de ragaz pentru a citi revistele si zimbesc la vederea unor cuvinte din inima,unor cuvinte pentru inima care declama si indeamna toti elevii:Haide-ti sa facem fiecare zi sa fie pentru Oamenii cu suflet de lumina-sarbatoare.Haideti sa iubim,sa traim si sa folosim timpul nostru pentru a deveni Oameni nu simple organisme pluricelulare.Haideti sa facem din fiecare zi traita de profesori  o rugaciune si s-o repetam pina cind altii in dreptul nostru nu-si vor ridica palaria zicind :''Buna ziua d-na invatatoare eu sint..."si doar atunci vom fi siguri ca ne-am indeplinit menirea pe acest picior de plai".

Комментариев нет:

Отправить комментарий