среда, 26 сентября 2012 г.

Comerţ cu spaţii


Dimineţile vin ca nişte maşini
pe care nu le aşteaptă nimeni,
dar care scot lacrimile
cu braţul,
ca nişte jucării neuniforme
în tîrguri de caritate,
unde vin şi pleacă suflete,
cu un tramvai
de braţe încolăcite,
în care saluturile
sună ca nişte bănuţi
şi frunzele ţi se zbat
sub inimi,
de unde
oamenii
scot cărbune.

Nu-i aşa că
nu ţi-ai imaginat
niciodată  cum e să fii milionar
de suflete din care să faci
cuptoare pentru fier
şi într-un sfîrşit să rămîi
un bătrîn
cu buzunarul plin de lumînări,
din care noaptea
vine ca o uşuratică
şi tu n-ai
bănuţi nici măcar pentru o pâine?

Комментариев нет:

Отправить комментарий