Comerţ cu spaţii

Dimineţile vin ca nişte maşini

pe care nu le aşteaptă nimeni,

dar care scot lacrimile

cu braţul,

ca nişte jucării neuniforme

în tîrguri de caritate,

unde vin şi pleacă suflete,

cu un tramvai

de braţe încolăcite,

în care saluturile

sună ca nişte bănuţi

şi frunzele ţi se zbat

sub inimi,

de unde

oamenii

scot cărbune.

Nu-i aşa că

nu ţi-ai imaginat

niciodată  cum e să fii milionar

de suflete din care să faci

cuptoare pentru fier

şi într-un sfîrşit să rămîi

un bătrîn

cu buzunarul plin de lumînări,

din care noaptea

vine ca o uşuratică

şi tu n-ai

bănuţi nici măcar pentru o pâine?