Poem legat la gură

Nu ţi-am auzit niciodată

palmele tale urcînd

cu umerii de genţi ieftine,

pe scările fară cuie

pe care de fapt

le vorbeai pe din spate

şi preferai să colecţionezi

ceai decît să

frecventezi supeuri străine.

Îţi suspectam eşirile

care se decojeau

de pielea mea

ca cojile de portocale

de pe paharul cu

şampanie proastă,

care îţi clătina

mătăsurile

şi te întîlnea

ca pe o femeie uşoară.

Poate atunci cînd

te-am văzut întrebînd trecătorii

unde poţi găsi lame

de cuţite în gîturi

străine,

trebuia să

te îmbăt cu coktailu-ri

din sânge de

iepuri,

să vezi şi tu cum

arată

o săptămînă

cu genunchii

umflaţi de plîns.