Îmi fac eşirile
uniform
cu picioare
sfărîmate de drumuri
şi suflete prinse
de urechi,
din care nu ies
toamne
şi mîinile nu cer
papuci de casă,
pe care să îi
cureţi
la picioarele unui
scaun temporar,
cu care merg
serile,
în timp ce alţii
fac pe oneştii cu
muncitorii de maşini
în spate
şi dacă zîmbete
s-ar plăti cu grăsime
mi s-ar usca oasele de vînt
la întrebarea :”Cum
te îmbraci cînd mori?”
Комментариев нет:
Отправить комментарий