Cu
perfectă imitaţie de
strugure şi spic copt
Moldova îşi aşează dantela
basmalei proaspete
pe imaginea veche
a ţărilor articulate pe hîrtie.
Plină de
fagure şi busuioacă,
împrospătează culorile de non-sentimente
cu iz
de codri şi
cîmpii întrerupte
cu orizonturi parfumate de
primăvară.
Legănată între
două ape
şi scutece de ţărînă
închegată cu rugăciune şi izvoare de doine,
Moldova toarce fire
de viaţă
prin crăpăturile corpului-dureros de bolnav
de pe continentul european.
Glazurate cu
lapte şi verdeaţă,
cîmpiile curăţă cerul-
proaspăt bătătorit
de aripioarele înmuiate în cîntec şi joc,
turnat pe pămînt
sfînt…
pămînt frămîntat cu aşteptare.
Ca o zînă în castel de
cleştar,
cu păru-i de grîne
fluturînd sub livezi
de buze coapte,
Moldova ca o melodie
curge pe icoanele reci şi amorţite
ale istoriei de
marmură.
Cu un
trecut amar de
bogat
renăscută pe muchii de
nădejdi şi victorii,
îmbibată cu prezent politic-arzător şi
minuni reînviate,
Moldova îşi toarce povestea
pe prispe de ogoare,
unde fiecare izvor
e un cîntec
şi fiecare sat,o
scînteie spre lumina infinitului.
